Lautaru`s Blog

Tanti Nuti Turista, adaptarea moderna a lu` Mita Biciclista care a cazut si si-a rupt… ouale de Pasti din Bucovina ne-a facut un imn turistic de mama focului, care sa ne reprezinte in lume. Compus de gram-afonul compozitor Marius Moga si interpretat de Inca Nustimcine, aceasta lalaiala in limba engleza ar trebui sa aduca valuri de turisti in Romania.

Daca atunci cand auzi muzica hawaiana te gandesti la acele insule exotice, sau cand auzi yodelere te gandesti la Elvetia, atunci cand un strain va auzi behaiala “come to Romania” va putea spune clar ca iar vor milogii astia de romani sa-i traga in teapa.

La ce ne gandim noi romanii cand ascultam asemenea refren?

- Come to Romania, the land of “ciorditori”. See the castles from Ciurea, Grajduri, Strehaia and the kings like Cioaba. See Oprescu`s “autostrazi suspendate” and the “tigani” from all over the country. Come to Romania, to see “tarani care beau, la bataie se iau fiindca scoala nu au”… ooo come to Romania. You will learn how “se fura”, how “ti-o iei in gura” or how “se injura”. You`ll see “gropi in sosea si gunoaie pe ea”.

Come to Romania … “The land of NO choice”

Si pentru ca “astazi e ziua mea, zi frumoasa ca mine” (bat pariu ca o sa ploua), si pentru ca nimeni nu s-a gandit sa-mi ridice o statuie, mi-am ridicat singur. M-am gandit sa o ridic in photoshop, ca daca o faceam cu ciment si beton, furau “artistii” tot cimentul, si se alegea praful de statuia mea pana la anu pe vremea asta.

Well… Happy Birthday to me… si… nu uitati: Sa traiti bine… da nu mai bine ca mine!

NOTA! Orice comentariu care va incepe cu “Da, da…” va fi automat sters >

Lautaru are deosebita placere de a va invita sa vizitati un blog proaspat creat si care se anunta a fi ENTEResant. Cu ajutoru` lu` neica Lautaru`… Roxana are blog. Cine e Roxana? Dupa cum puteti vedea in headerul blogului ei, Roxana este o frumoasa don`shoara din Ploiesti. Binenteles ca nu frumusetea va face deliciul blogului, desi stiu ca este un atu, gandindu-ne cata cocalarime a invadat internetul. J`adore se anunta ENTEResant din alte puncte de vedere, pe care va las sa le descoperiti singuri. So… jump in… J`adore blog.

Ca tot veni vorba… Lautaru are o mare rugaminte: ma chinui demult sa-l lansez pe Vasile. Vasile este prietenul imaginar de la coada vacii, un taran autentic, mereu cu degetul in nas sa-si gadile ideile, si cu doua clase mai mult ca trenul. Singura problema ar fi ca VREAU SA-L SI ILUSTREZ pe al nostru Vasile. Pana acum nu am gasit o persoana care sa stie a desena frumos. Trebuie schitat un Vasile, si apoi, din cand in cand, sa-l prezentam pe al nostru personaj in diferite ipostaze: cu degetul in nas, cu sticla la gura etc.

Asadar, cine le are cu desenul si vrea sa se bage, astept un semnal.

Nu obisnuiesc sa scriu pe blog prea mult despre mine, dar despre week-endul asta trebuie sa povestesc nitel. Si asta pentru ca am avut parte de o petrecere “cutremuratoare”.

Daca normal, cand iti inviti prietenii la o petrecere, care mai e si de ziua ta, va urati “la multi ani”, “sanatate” si alte urari si multumiri, in cazul meu, primul lucru a fost instructajul in caz de cutremur. Am explicat tuturor unde sunt peretii de rezistenta ai apartamentului si ce trebuie sa faca in caz de cutremur.

Mergand cu vreo doua ore inainte de startul petrecerii, stateam cuminte la calculator, ca terminasem de aranjat boxaraia, paharele, bauturica si alte chestii si am simtit o vibratie sub picioare. Nu mi s-a parut prea suspect, tinand cont ca se intampla des asemenea lucru, cand mai explodeaza cauciucul la un camion peste strada. Totusi, ca sa verific, am iesit din camera si atunci a inceput sa ma zguduie sanatos cutremurasul de 5,3 pe scara Richter.

Ne-am luat in graba gecile, telefoanele, tigari, si-am coborat afara. Tot “satul” iesise in fata blocului si se discuta de zor. De mult nu mai vazusem atatea babe si mosnegi pe metru patrat, scosi din scorbura de cutremur. Discutau de zor si-si faceau cruce de parca ar mai fi contat daca mor cu degetul in nas, sau sub o bucata de tavan. E amuzant sa vezi o baba de 70 de ani mai speriata de cutremur decat tine, cand ea oricum mai are doua “Actualitati” si da ortu.

Partea mai trista de care ma feream era insa alta: ce ma fac eu cu petrecerea pe care am pregatit-o si am asteptat-o cu atata entuziasm? Daca nu mai vine lumea? Daca Doamne fereste mai vine unul in timpul petrecerii?

A mai calmat spiritele nenea ala de la institut, care a zis ca n-o sa mai vina nici unul, dar acum, ce te faci cu telefonia mobila? Daca intrebarea “l-ai simtit?” inrosea telefoanele si papa tot semnalul si asa slab al retelelor mobile, eu aveam nevoie totusi sa comunic cu invitatii.

Pana la urma au venit toti, am cutremurat blocul cu muzica, veselie si dantzavai, si totul a iesit ca la carte. A fost o… petrecere cutremuratoare.

O parodiere mai simpla nici nu se putea. Era de asteptat sa apara. Multumim Cosmote-ului ca ne ofera aceasta posibilitate, totusi, acelasi mesaj l-am avea si noi pentru ei.

By the way, am adaugat emoticoanele YM la comentarii , pentru a le face mai apetisante Puteam pune si niste animale de emoticoane MARI dar nu am facut acest lucru , pentru ca stricam tot farmecul textelor