Lautaru`s Blog

Ăştia suntem şi cu ăştia defilăm. Harta Europei. Click pe poză pentru a vedea mare.

Am “neşte” nervi. Ştiţi reclamele la internet mobil? Mai ales cea de la Vodafone? Aia cu nunta pe munte, unde toţi mesenii şi beţivii specifici nunţilor stau gură cască la câte un laptop şi se uită la minunata unire a destinelor celor doi tineri cu doar un modem de net mobil.

În primul rând, dacă mă uit pe nenorocita aia de hartă de acoperire, la oricare din firmele lui peşte, în zona de munte nu prea ai acoperire. Deci, din start sunt mari şanse ca în loc de “o iei pe duduia în căsătorie” să primeşti mesajul “the page cannot be displayed” şi s-a dus dracului toată nunta. Probabil acoperirea se referă, la noi în Iaşi de exemplu, la muntele de gunoi de la Tomeşti, că în altă parte, nicio şansă. Dacă totuşi ai norocul ca muntele cu pricina să aibă “liniuţe”, din cauza limitării traficului la modemurile de net mobil s-ar putea ca după ce s-a furat mireasa să n-o mai poţi găsi nici pe google, că nici ăla n-o să mai meargă, de la atâţia “gigalăi” de transmisiune video.

Spun toate chestiile astea, şi sunt şi foarte nervos pe treaba asta, mai ales de când m-a rugat cineva să merg să-l ajut să-şi ia net mobil de la o firmă (Cosmote, dacă are vreo relevanţă numele) pentru un sat la vreo 15 km de Iaşi. Pe harta sculă-basculă a vânzătorului, semnalul era colorat puternic, deci, semnal era “gârlă”. Ghinion, când ne-am dus cu drăcia acasa, la naiba, a murit Shogunul. Fără semnal, fără net şi cu banii luaţi, că nenorociţii au mai şi uitat să menţioneze că în 48 de ore poţi rezilia contractul fără probleme, dacă ceva nu e bun, modemul a rămas de bibelou.

Aşadar, acum că le-am făcut reclamă, duceţi-vă buluc şi vă luaţi net d-ăla fără fir, nuntiţi-vă pe munte, şi aveţi mari şanse ca singurii spectatori să fie un vultur pleşuv, o veveriţă sau ce alte animăluri mai vieţuiesc pe-acolo, că dacă vă puneţi baza in vre-un net mobil, o să rămâneţi cu reclamele.

În jurul meu e pace, în suflet… port un război sau sunt fericit, şi-mi beau liniştit… sticluţa cu otravă. Aşa putem gândi gestul artistei Mădălina Manole prin care şi-a pus capăt zilelor.

Toată lumea stă şi analizează acest suicid bizar, şi ordinea  cronologică lipsită de logică a ultimilor activităţi ale artistei. Mergi la repetiţii, dai interviuri in care spui cât eşti de fericit şi de împlinit în viaţă, faci cumpărături pentru a-ţi aniversa ziua onomastică, bei nişte otravă şi mori.

Nu există logică pentru acest caz, cum nu există în general, pentru cazurile de suicid, dar cert este că omenirea e din ce în ce mai bolnavă. Iar daca e să ne uităm în ograda noastră românească… sărăcia, stresul, lipsa de comunicare, frustrările etc, şi, pe de altă parte lipsa elementelor combatante, ar fi trebuit, probabil, să ne determine să ne sinucidem în masă. Şi totuşi nu e chiar aşa.

Multe dintre aceste cazuri ne ajută să realizăm că lumea se ascunde în spatele unor clişee şi a unei lumi imaginare de basm, şi, de cele mai multe ori, când deschidem ochii în lumea reală, ajungem la depresii sau chiar la suicid.  Cam asta spunea Mircea Badea aseară în emisiune, şi avea dreptate. Astăzi însă, citesc articolul unei prietene care se întreabă “de ce să faci public numele substanţei toxice”. Am onoarea să-i explic eu motivul: pentru că foarte multă lume işi imaginează “viaţa perfectă”, plutesc pe norişorul lor pufos plin de fluturaşi roz, iar când se lovesc de realitatea mizerabilă în care trăiesc, nu-i pot face faţă. Pe acei oameni este bine să-i informezi că de la licoarea aia nenorocită crăpi… şi s-a dus dracu şi viaţa reală, indiferent cât de rea ar fi ea, şi aia imaginară în care trăiai tu. Şi, daca aceştia nu conştientizează treaba asta, îmi pare rău, dar logica mea spune că e mai bine să ţinem pasul cu realitatea, noi, cei încă neloviţi de paranoia, decât să ne intoxicăm cu “norişorii roz”.

Fără legătură cu analiza noastră… Dumnezeu s-o odihnească în pace.

Pentru cei care au crezut că Băsescu “va duce nava numită România la mal”…