Lautaru`s Blog

Funny People vs. Gigi Becali – We No Speak HahaleRo

Am dreptate au ba?

Nu obişnuiesc să scriu pe blog reviewuri sau articole plictisitoare în care să fac reclamă vreunui produs. Asta să fie ştiut, parafat şi bătut în cuie. Totuşi mi s-a propus să trăncănesc niţel despre un anume site “vânzăreţ” de IT şi telefoane mobile. Şi ce dacă mi s-a propus?! Mi s-or fi propus multe, trebuie să şi accept?

Am fost de acord să scriu despre evoMAG pentru că e vorba de ceva ce-mi place şi mă interesează, şi pe lângă toate astea, studiat în amănunt, până şi preţurile îmi fac cu ochiul. Nu aş fi aruncat baliverne dacă vindeau chiloţi de’a lu’ Bote sau ursuleţi dulci dulci din pluş, pentru că, evident, nu mă interesează. În cel mai rău caz pot recomanda duduiţelor telefonul ăsta roziu, şi deja mi-am luat o piatră de pe inimă.

Ok, acum să trecem la lucruri mai serioase, să vă arate taica Lăutaru nişte telefoane. În primul rând, ceva pe care am pus ochii. Nokia E5. Cu cameră de 5MP, microSD, tastatura querty, dar, cel mai important cu Wlan, Nokia E5 e o bucăţică bună. Deţin ceva asemanator, dar nu are wireless, şi mi-e ciudă, ţinând cont că am acces la internet oriunde prin Iaşi.

Dacă o arzi in “valoarea mea, valoarea mea”, iţi poţi etala adevărata valoare cu un IPHONE4. Nu cred că are rost să descriu un asemenea telefon, cu o mulţime de gadgeturi, cate 16 sau 32 GB spaţiu de stocare, un lucru e clar – îţi trebuie ceva firfilici în buzunar dacă vrei asemenea bijuterie, dar te alegi cu un telefon de calitate.

Întrebarea juriului pentru băieţii pe care i-am lăudat până acum. Când apare în România Nexus ONE, telefonul produs de Google?

www.evoMAG.ro

Perversa de pe Târgu Ocna e la mare căutare. E “dă valoare”, şi pe mine unul continuă să mă amuze, sub diferite forme. Urmează să comentez părerile din postul precedent, dar până una alta, “ei m-a apostat cu o bâtă, bâtă, si mi-a dat de m-a julit, m-a julit”

Daţi-mi o cetăţenie. Oricare. Vreau să fiu mândru de ţara mea. Îmi doresc cu ardoare să fiu patriot, să mă mândresc oriunde in lume cu ţara mea şi să ţin mâna la inimă când aud imnul naţional.

Perimetrul populat în care m-am născut şi care poartă numele România nu îmi poate satisface niciuna din plăcerile de mai sus. Într-o ţară a cărui preşedinte este Traian Băsescu, câştigător prin fraudă, manele, plângăceli si OTV, într-o ţară care exportă cerşetori, tâlhari sau căpşunari, într-o ţară unde nici măcar sportul nu ne mai aduce faimă, ci ne face de râs, ajungi să nu mai găseşti valori care să te reprezinte, ajungi să ţi se acrească de mândrie şi patriotism.

Vrea cineva să discute de remanierea lui peşte care a schimbat nişte nătângi inutili cu alţii identici doar ca să mai păcălească nişte proşti şi ca să-l satisfacă pe preşedinte în sondaje? Are cineva plăcerea să discute despre fabulosul meci al echipei naţionale care a facut un egal cât o înfrângere în compania unei echipe care abia dă cu şutul în minge?

Două zile – două evenimente pentru care ar trebui să fiu “mândru” că sunt român. Dar exemple sunt din belşug. Mi-aş fi dorit să dezbat aceste doua evenimente, cu bune, cu rele, prin câteva posturi pe blog, sau chiar prin alte metode. Cu ce folos? Băsescu e preşedinte de 6 ani, echipa naţională de fotbal ne dezamăgeşte tot cam din aceeaşi perioadă, ce-ar mai fi de analizat? Ce mai putem discuta?

Vă provoc astfel să identificaţi valori care fac mândrie ţării noastre în afara graniţelor. Persoane, acţiuni, activităţi, întâmplări, etc. orice m-ar putea face pe mine să fiu măndru că sunt român.

Hai să vedem…