Feb
15
2011
32

Găletuşa fermecată

Ieri am citit un articol bun. Azi vi-l prezint şi vouă. Pe lângă asta, e şi un exerciţiu de imaginaţie pentru perioada pe care o traversăm. Acum un an şi ceva, primeam gratis găleţi portocalii ca să votăm cu marinarul, acum primim găleţi cu portocale pe bani grei, şi suntem rupţi de sărăcie, căci marinarul ne-a cam… ciuruit (sau, ca să rămânem la subiect… ne-a cam dat banana)

Citiţi articolul. Sursa – Financiarul

Găleata cu portocale – ţeapă promoţională de la Kaufland

Românii au o predispoziţie (masochistă) de a „pune botul” la tot felul de aşa-zise oferte ale supermarket-urilor, fără a face un calcul al eficienţei financiare. Cel mai recent exemplu în acest sens este „ţeapa cu găleata”, ofertă promoţională lansată de Kaufland: „O găleată cu portocale, uzual 7 kg, preţ 15,99 lei”.

Fascinaţi (din nou!) de găleţi şi de portocaliu, românii se bulucesc la vasele de plastic, le umplu cu vârf şi se prezintă victorioşi la casa, convinşi că au făcut afacerea vieţii. Casiera zâmbeşte, nu numai pentru că aşa scrie în fişa postului, ci gândindu-se la faptul că încă un fraier a muşcat „momeala” oferită de firma la care munceşte şi de care este plătită în funcţie de încasări.

De ce nu este convenabilă „ţeapa cu găleata”? La Carrefour (dar probabil şi în altă parte), un kilogram de portocale costă 1,99 lei. Presupunând că în găleată chiar ar intra 7 kg (conform unor surse interne, cantitatea medie per cumpărător este de 6,6 kg), rezultă un total de 13,93 RON.

O găleată de proastă calitate, cum este cea oferită de Kaufland, o găsim şi la 2 lei/bucata.

Dacă facem totalul, observăm că putem cumpăra portocale şi găleată la un preţ mai bun sau cel puţin egal cu „oferta” Kaufland, fără a fi nevoiţi să luăm 7 kilograme de citrice, cantitate care depăşeşte consumul săptămânal normal al unei familii. Iar portocalele acelea nu rezistă mai mult de o săptămână…

Şi uite aşa, Kaufland ne demonstrează că românii sunt disperaţi să primească „gratis” găleţi, uitând că pentru o altă găleată care le-a fost oferită „gratis” în urmă cu doi ani jumătate plătesc acum cu vârf şi îndesat…

Banane stricate, altă superofertă de la Kaufland

Cei care mai au un loc de muncă şi nu îşi pot face cumpărăturile mai devreme de ora 18 constată că, după această oră, în magazinele Kaufland se găsesc din belşug „banane negre”.

A devenit o politică la acest lanţ de magazine ca bananele necorespunzătoare din puncte de vedere calitativ (lovite/stricate) să fie oferite clienţilor de seară. Mizând pe faptul că, la ore atât de târzii, clienţii nu mai bat drumul la un alt magazin, lucrătorii de la „Kaufland” nu mai alimentează standurile cu banane după ora 18, fiind obligaţi să cumpere ce mai găsesc, adică banane stricate, oferite desigur la preţ de calitatea I.

Iar dacă vă întrebaţi de ce îşi permite Kaufland această mârlănie? Pentru că inspectorii de la Protecţia Consumatorilor termină programul la ora 16-17 şi niciodată nu fac controale în supermarket-uri (sau în altă parte) după această oră.

Jun
02
2010
3

Un articol bun

Un articol genial din ziarul Gândul…

Florin Negruţiu - Gândul

Dl. Traian Băsescu trebuie să se fi distrat bine văzând cum s-a fâsâit marele protest sindical din România. Trebuie să fi râs zgomotos urmărindu-i pe bieţii reporteri de televiziune, precipitaţi şi febrili, căznindu-se să-i găsească pe bugetari, de la profesori la şoferi, să-i scoată la grevă. Ce satisfacţie mai mare decât să-i vezi pe cei doi revoluţionari în pantaloni scurţi, Victor Ponta şi Crin Antonescu, strigându-şi neputinţa chiar la televiziunea care te înjură mai abitir?!

“Domne’, dacă majoritatea românilor sunt mulţumiţi aşa, să ştiţi că eu nu-mi mai rup hainele de pe mine să-i conving de ce o să le fie mai bine cu mine”, s-a revoltat, luni seara, dl. Antonescu, exprimând, de fapt, o frustrare mult mai generală. Toţi cei care îl urăsc din rărunchi pe Traian Băsescu au sperat că, gata, s-a terminat, acum e sfârşitul. Că poporul, atacat direct la buzunar, se va răscula şi va face revoluţie. Mulţi visau în intimitate, stimulaţi de imaginile din Grecia, la sticle incendiare, care să-l afume pe “Dictator” în bârlogul său de la Cotroceni.

Iluziile prevestitorilor apocalipsei sociale s-au spulberat însă rapid, odată cu primele acorduri ale şuşei organizate, în urmă cu două săptămâni, în faţa Guvernului. Chipul suferinţei reale a oamenilor aduşi la limita sărăciei a pălit în faţa imaginii de petrecere câmpenească, încinse pe ritmurile unei melodii inepte, care – vedeam ieri la TV – are o capacitate de seducţie uriaşă. Nişte tute dansând Pinguinul, ca la nuntă, un cântăreţ care, prinzând puhoi de lume, s-a gândit să-şi turneze un videoclip pe bani puţini, butaforia sinistră a unor sindicalişti haioşi – ce au toate astea cu suferinţa?! Oamenii s-au râs – singurul lucru pe care au reuşit să-l revoluţioneze a fost gramatica, neînţelegând că, de fapt, asta fac, se râd pe ei.

Râsul lor s-a contopit cu marele hohot de la Cotroceni, făcând ridicolă orice revoltă serioasă. De fapt, dincolo de umilinţele concrete ale acestei perioade, când suntem condamnaţi la solidaritate forţată, dincolo de faptul că fiecare dintre noi pierde bani, indiferent că lucrează la stat sau la privat, cred că există un motiv mult mai grav de îngrijorare: Am uitat să fim serioşi. În bucurie şi, cu atât mai mult, în suferinţă ar trebui să există un grăunte de decenţă, altfel faci impresie de nuntă sau înmormântare de mahala, cu strigături.

Ştiu că aşa suntem noi, facem haz de necaz, ştiu că bucuroşi le ducem toate, ştiu că la români râsul e frate cu plânsul – ca să citez din paremiologia naţională -, dar parcă în urmă cu 15-20 de ani mai puteai să faci un marş al tăcerii sau să scoţi în stradă revoltaţi sinceri. Ceva s-a pierdut. Generaţia revoltaţilor de profesie, a Pieţei Universităţii şi apoi a grevelor sindicale sau studenţeşti, a fost înlocuită de o generaţie trezită, dar rece, care nu mai crede în nimic altceva decât în distracţie. Oamenii vor să fie distraţi cu orice preţ, chiar dacă puţini conştientizează că, în realitate, preţul îl plătesc chiar ei.

Dincolo de această explicaţie “mare”, există şi cinci milioane de explicaţii “mici” ale lipsei de reacţie civică la tăierile anunţate de dl. Băsescu. Puţini sunt cei care pot admite că în urmă cu şase luni au greşit. Niciodată jumătatea de Românie anti nu va putea să convingă jumătatea de Românie pro să iasă în stradă şi să strige “Jos Băsescu”, chiar dacă toţi suferă la fel. Dl. Băsescu poate să râdă liniştit: cinci milioane de români nu pot greşi. Sau, mai precis spus, ştie că cinci milioane de români nu pot admite că au greşit. Mulţi dintre aceştia, decât să le dea satisfacţie colegilor de birou, care în fiecare dimineaţă le reproşează că s-au înşelat, mai bine le sparg greva.

Se vor găsi, de aceea, destui care nu numai că vor trece cu vederea, dar vor găsi şi circumstanţe atenuante “minciunii prin omisiune” de care vorbeşte acum dl. Radu Berceanu: “Au minţit, dar nu mint toţi la fel?! Măcar ăştia sunt sinceri.”

Written by Lautaru in: General,Sa vorbim discutii | Tags: , , , ,

Powered by XCC Media Iasi. WordPressTheme: TheBuckmaker. Lautaru`s Media 2008